Calcand pe cadavre de frunze, simt ca renasc, ca ma trezesc din "hibernarea" la care ma trimite, in mod paradoxal, vara.
Fiecare grad care scade in termometru, fiecare dimineata mai racoroasa decat cea dinaintea ei, mi-aduc caldura-n suflet.
"A iubi toamna, e un biet pleonasm" spune poetul. Si ma gandesc la adevarul din vorbele lui. A iubi toamna, a iubi pe timp de toamna, acesta este materialul din care se creaza marile poeme despre iubire.
Majoritatea nuntilor se petrec toamna, dar, din pacate, se tin in biserici imbacsite, in restaurante impodobite, oriunde altundeva decat ar trebui. Nuntile ar trebui sa se petreaca in parcurile toamnei, in ros-auriul frunzelor moarte, sub crengile dezgolite ale copacilor, acolo unde poezia prinde trup si se joaca, sagalnic, purtata de vantul toamnei.
Moare vara, iar eu trag aer adanc in piept...
